O, brad frumos!

Trist..e perioada sarbatorilor si mentalitatea romaneasca functioneaza ghidata doar de traditii inutile precum si de setea de a face bani.
Odata ce se apropie sarbatoare Craciunului,in fiecare piata zaresti gramezi de brazi taiati iar la fiecare usa iti suna vreun personaj dubios sa te intrebe daca ii cumperi bradu.
Preturile initial sunt foarte ridicate dar cu putina putere de convingere ajungi sa il iei pe o nimica toata..ca deh,doar nu stie taranu' cat timp a durat pana sa creasca asa mare si frumos..
Dar nu e corect sa dam vina doar pe cei ce ii taie..deoarece noi suntem mai vinovati ca ei.
Avem atatea alternative cum ar fi brazi artificiali sau cei naturali la ghiveci dar noi preferam sa ne incredem traditiei si sa optam pentru unul proaspat taiat.
Pentru ce? Pentru o saptamana, maxim doua de sarbatoare care ar putea fi la fel de vie si prin alegerea unui brad artificial?!
Raspunsul majoritar lasa de dorit: "De ce sa-i lasam sa se usuce in piete daca tot sunt taiati?"
Din nou spiritul de turma primeaza. Se pare ca preferam sa incurajam taierea padurii prin insasi cumpararea lor.
Haideti sa gandim mai profund..necumparand brazii respectivi in timp suprafata de padure taiata va scadea..
Spriritul Craciunului il pastram prin atmosfera calda din familie..nu prin marimea bradului!
Alege sa respiri aer curat!

Fii alaturi de noi! Fii alaturi de ei!

Joi, 11 decembrie, ora 21:00, in Cantila Leu va avea loc o petrecere umanitara in spiritul Craciunului organizata de LSE.
Petrecerea are ca scop strangerea de fonduri pentru Centrul Justinian Marina, dar nu vor lipsi concursuri, vin fiert si multa muzica.
Haideti sa avem o seara placuta de sarbatoare de pe urma careia sa oferim un Craciun fericit unor copii ce au intr-adevar nevoie de noi!

Intregeste-i copilaria!

Am tinut neaparat sa amintesc si aici de o campanie ce se desfasoara in perioada sarbatorilor. O campanie simpla, as putea spune umana ce ar trebui sa ne miste sufletele, sa ne sensibilizeze in scopuri caritabile, sa ne trezeasca la realitate pentru a ajuta vieti ce au intr-adevar nevoie. Majoritatea citim acest articol stand intinsi intr-un pat, sau tolaniti pe un scaun, cu siguranta zilei de maine si dragostea celor din jur. Noua nu ni s-a refuzat accesul la cunoastere..de ce sa nu luptam pt a-l reda si altora?! Putem contribui pentru a lumina chipurile unor suflete maturizate prea devreme de greutati..putem ajuta la intregirea unor copilarii pierdute in durere..putem aduce atmosfera sarbatorilor si intr-un centru social.
Cu ajutorul acestei campanii "Vine si la mine Mos Craciun" avem posibilitatea sa readucem spiritul sarbatorilor si intr-un centru lipsit de mirosul cozonacilor si bucuria primirii de cadouri, sa incercam sa-i cunoastem, sa-i ajutam, sa le aratam ca le suntem alaturi si ca ne pasa de ei. Orice donatie constand in bani, jucarii si carti este binevenita!
Demonstreaza-ti tie ca esti om sprijina-i pe cei care au cu adevarat nevoie!

3, 2, 1 si....Si ce??

Nimic schimbat, nimic deosebit, nimic sa ma scoata din starea de beatitudine in care ma aflu.
Tot 1,66m am, tot ochi caprui si tot pe aceeasi parte dorm de anu trecut. Parca si vremea era la fel in aceeasi perioada a anului trecut, numai decorul e schimbat. Marele si infect oras Bucuresti ma intampina cu o nepasare crunta dar si io il privesc cu indiferenta .
Se scurg minutele si odata cu ele nepasatoare trec pe langa noi clipe de care uitam sa profitam si care nu se mai intorc din drum cand le strigam.
Neschimbat...un copil ce nu vrea sa creasca..un suflet ce se alimenteaza din emotii firesti
si sentimente inocente.
Poate doar putin mai responsabila si dezamagita de un procent mare de populatie..dar era ceva firesc si incerc sa raman distanta aspectului asta.
Si..a mai trecut un an..un an in care am avut parte de multe lucruri entuziaste, un an plin in mare parte de castiguri spirituale dar si de pierderi imense..pierderi de curaj, afectiune, caldura..pierderea mea..
Dar ma aflu aici, intre 4 pereti goi si indiferenti nevoilor mele, 4 pereti ce nu iti aud strigatele si nu iti dau sfaturi..sunt aici si privesc inauntrul meu si observ aceleasi dorinte, aceleasi aspiratii, aceleasi intrebari fara raspuns.
Sunt aici si totusi sunt acolo..

Nothing but a child..

Noiembrie..zile friguroase si intunecate..nopti lungi si pustii..spatiu de visare si rememore a copilariei. Noiembrie..perioada propice evadarii din cotidian, acest univers ostil ce ne delimiteaza orizonturile si ne impinge spre inchidere.
Caut refugiu intr-o alta dimensiune..caut consolare in vise apuse...caut mangaiere in trecut..ma ascund in mine si reaprind cenusa copilariei ce mocnea in adancul meu. Acolo gasesc amintiri ce pastreaza inca vie inocenta...amintiri ce uneori ma intristeaza dar care au puterea de a-mi trezi simturile si a ma indemna sa privesc spre viitor. Poate ca nu am suficient curaj sa privesc cu ochi maturi ceea ce numim viata sau poate ca am ales sa nu fiu ca majoritatea persoanelor care-si complica viata disecand si amanuntind la extrem fiecare aspect al existentei noastre.
Ma pierd pe taramuri de mult uitate, descopar dorinte stinse ..ma lovesc de dezamagiri..oftez..zambesc si ma incarc cu o doza de rabdare si optimism. Imi pun intrebari..caut raspunsuri..incerc sa ies din ceata in care ma aflu..incerc sa ma descopar..
Mi-e dor sa nu-mi pese..mi-e dor de simplitate...mi-e teama sa nu ma afund in propriile convingeri..
" In fata dragostei si-a mortii..noi toti redevenim copii.."

Confused..

Intre da si nu, intre ce si cum, intre a fi si a nu fi, intre a da si a primi, intre siguranta si incertitudine, intre dorinta si nepasare, intre copilarie si maturitate, intre calm si perseverenta, intre noapte si zi, intre constrangeri si daruire, intre libertate si ingradire, intre mine si tine, intre sentimente...

After party..

Halloween party! Petrecere organizata de Lse, la care am ajutat si eu intr-un procent mai mult sau mai putin infim. Petrecere care a trecut, dar care mi-a lasat un bagaj de impresii, pareri, dezamagiri dar si incantare. O aglomerare de indivizi si individe, colegi sau nu de facultate, deghizati in diverse personaje sau in ei insusi, toti veniti cu scopul de a relationa si a da frau liber trairilor rezultate in urma surplusului de licoare. De ce vorbesc de un bagaj de impresii?! Inevitabil, aici se aduna tot soiul de oameni, de concepte, tipologii si gandiri total diferite care si-au imprimat o prima impresie, dar care nu trebuie sa fie permanenta. Am observat si persoane interesante din punct de vedere al intelectului dar si un puhoi de cocalarism si pitziponceala, imbinate cu dorinta de a iesi in evidenta mai mult decat permite norma bunului simt. Am ramas putin dezamagita de cantitatea industriala de naivitate si de supraestimarea propriei persoane, fenomente ce se vand ca painea calda indeosebi in contextul unei petreceri. Partea masculina e in continua etalare de talente si cautare de estrogen, si in mod surprinzator uneori goana dupa "good pussy"( cum ar zice un coleg) are si un final fericit in marea majoritate a cazurilor. Aici intervine naivitatea unor dame, sau falsa impresie ce si-o fac prea repede, fara a digera in vreun fel informatiile, inghitind complimentele fara a le simti adevaratul gust. Dar daca traim impacati cu noi insine si mandri de propriile actiuni probabil ca nu ar trebui sa luam in considerare parerile altora.
Intrebarea inevitabila, oare daca analizam parerea noastra despre noi disecand subconstientul vom gasi ceea ce dorim sa vedem?!

Nemişcată ...

Da, e o stare..dar nu fizica..Mi-au amortit simturile, gandurile nu se pot exprima, ideile s-au ingramadit iar eu ma simt captiva intre propriile sentimente, confuze de altfel. Fiecare cuvant a capatat o doza de timiditate, fiecare privire s-a ratacit cautand o sclipire, fiecare gest se cufunda in nemiscare..Mii de intrebari imi aglomereaza mintea si tipa nerabdatoare dupa un raspuns, mii de cuvinte asteapta sa fie rostite dar nu isi gasesc drumul..M-am oprit intr-un punct fix..de unde pot privi doar inainte fara a vedea insa unde duce calea pe care am ales sa merg. Sunt la granita incertitudinii si astept momentul in care curajul si hotararea ma vor impinge catre lumea din care momentan am evadat si de care am devenit dependenta.

Sunt fiecare clipa ce o petrec cu mine, sunt fiecare dorinta ce arde in adanc, sunt fiecare vis

ce ma trimite spre evadare. Sunt nemiscata intr-o dimensiune a agitatiei si dinamismului dar sunt plina de avant si pornire catre autocunoastere.
Quid est, quod vis?

Vision

...un cap plin de carte...e defapt o biblioteca..

...pure..

..clipociri..

..innocence..

A fi, înseamna timp? A avea, înseamna timp?

I'm looking at you through the glass...

Momente..

Contrast intens intre culori..
Si diferente intre nori
Batai adanci de aripa
Si zgomot de furnica
Clipociri de ploaie
Si zumzet in odaie
Miros de iarba uda
Si frunza verde cruda
Acorduri de chitara
Si ruj de domnisoara
Tresariri inocente..
...si toate-s doar momente..

A new beginning..

Sunt aici...De ce? Probabil pentru ca simteam nevoia sa vorbesc cu mine, sa-mi aud gandurile, sa-mi vad ideile asternute pe o pagina, sa ma destainui si tot eu sa ma ascult, sa redau un coltisor din lumea mea.

De ce lumea mea? Pentru ca fiecare dintre noi are lumea lui, pentru ca fiecare pereche de ochi vede altceva, pentru ca fiecare inima simte altfel si se regaseste altundeva.

De ce Al cincelea anotimp? Pentru ca 4 sunt luate, pentru ca pe mine nu ma incalzeste doar soarele si nici nu ma simt mai luminata ziua. Pentru ca nu renasc odata cu primavara si nici nu ma sting cand primii fulgi de nea cad. Pentru ca aici nu iti e impusa limita de timp si nici nu iti sunt dozate gandurile. Pentru ca poti trai dezbracat de griji, inhibitii si temeri fara sa-ti fie prea frig sau prea cald, fara sa-ti fie frica de ganduri, fara sa te stranga propriul trup.

Un nou inceput lasat sa curga firesc, rupt din sperante, un inceput ce nu-si asteapta finalul, un drum pe care trebuia sa pasesc si al carui sens nu vreau sa-l descopar inca.