23 iul. 2009
De-ar fi..
secunde când totul renaşte..
imagini îngheţate din dorinţa uitării
păstrate adânc într-un colţ prăfuit
sentimente păgâne demult renegate
priviri interzise umbrite-n asfinţit
zgariam cu o notă un cânt melodios
otraveam o speranţă clădită de-un copil
păşeam desculţ pe-acelaşi dor tăios
credeam în cuvinte rostite de-un vinil
eram stomacul în care fluturii plutesc
creşteam la sânu-mi ideea de intens
erai trecutul ce şi-astăzi e prezent
rosteai uşor..priveai indiferent
simţeam simţirea injectată-n vene
şi tremuram la suflul unui gând ascuns
mă bucura obscen o crudă mângâiere
trăgeam de-o clipă împinsă în cădere
ţi-aş reteza privirea cu poftă şi cruzime
şi te-aş forţa să vezi cu ochii mei în tine
ţi-aş da chiar mâna mea să mângâi sentimentul
să simţi şi tu cum arde-n mine lin cuvântul
aş scrie cu o umbră captivă în apus
ţi-aş recita-n silabe cuvântul ce mi-as spus..
mă măcina gândul de "cum ar fi fost"..
Abonați-vă la:
Postări (Atom)