31 oct. 2008

After party..

Halloween party! Petrecere organizata de Lse, la care am ajutat si eu intr-un procent mai mult sau mai putin infim. Petrecere care a trecut, dar care mi-a lasat un bagaj de impresii, pareri, dezamagiri dar si incantare. O aglomerare de indivizi si individe, colegi sau nu de facultate, deghizati in diverse personaje sau in ei insusi, toti veniti cu scopul de a relationa si a da frau liber trairilor rezultate in urma surplusului de licoare. De ce vorbesc de un bagaj de impresii?! Inevitabil, aici se aduna tot soiul de oameni, de concepte, tipologii si gandiri total diferite care si-au imprimat o prima impresie, dar care nu trebuie sa fie permanenta. Am observat si persoane interesante din punct de vedere al intelectului dar si un puhoi de cocalarism si pitziponceala, imbinate cu dorinta de a iesi in evidenta mai mult decat permite norma bunului simt. Am ramas putin dezamagita de cantitatea industriala de naivitate si de supraestimarea propriei persoane, fenomente ce se vand ca painea calda indeosebi in contextul unei petreceri. Partea masculina e in continua etalare de talente si cautare de estrogen, si in mod surprinzator uneori goana dupa "good pussy"( cum ar zice un coleg) are si un final fericit in marea majoritate a cazurilor. Aici intervine naivitatea unor dame, sau falsa impresie ce si-o fac prea repede, fara a digera in vreun fel informatiile, inghitind complimentele fara a le simti adevaratul gust. Dar daca traim impacati cu noi insine si mandri de propriile actiuni probabil ca nu ar trebui sa luam in considerare parerile altora.
Intrebarea inevitabila, oare daca analizam parerea noastra despre noi disecand subconstientul vom gasi ceea ce dorim sa vedem?!

26 oct. 2008

Nemişcată ...

Da, e o stare..dar nu fizica..Mi-au amortit simturile, gandurile nu se pot exprima, ideile s-au ingramadit iar eu ma simt captiva intre propriile sentimente, confuze de altfel. Fiecare cuvant a capatat o doza de timiditate, fiecare privire s-a ratacit cautand o sclipire, fiecare gest se cufunda in nemiscare..Mii de intrebari imi aglomereaza mintea si tipa nerabdatoare dupa un raspuns, mii de cuvinte asteapta sa fie rostite dar nu isi gasesc drumul..M-am oprit intr-un punct fix..de unde pot privi doar inainte fara a vedea insa unde duce calea pe care am ales sa merg. Sunt la granita incertitudinii si astept momentul in care curajul si hotararea ma vor impinge catre lumea din care momentan am evadat si de care am devenit dependenta.
Sunt fiecare clipa ce o petrec cu mine, sunt fiecare dorinta ce arde in adanc, sunt fiecare vis
ce ma trimite spre evadare. Sunt nemiscata intr-o dimensiune a agitatiei si dinamismului dar sunt plina de avant si pornire catre autocunoastere.
Quid est, quod vis?

Vision

...un cap plin de carte...e defapt o biblioteca..

...pure..

..clipociri..
..innocence..

A fi, înseamna timp? A avea, înseamna timp?

I'm looking at you through the glass...

Momente..

Contrast intens intre culori..
Si diferente intre nori
Batai adanci de aripa
Si zgomot de furnica
Clipociri de ploaie
Si zumzet in odaie
Miros de iarba uda
Si frunza verde cruda
Acorduri de chitara
Si ruj de domnisoara
Tresariri inocente..
...si toate-s doar momente..

25 oct. 2008

A new beginning..

Sunt aici...De ce? Probabil pentru ca simteam nevoia sa vorbesc cu mine, sa-mi aud gandurile, sa-mi vad ideile asternute pe o pagina, sa ma destainui si tot eu sa ma ascult, sa redau un coltisor din lumea mea.
De ce lumea mea? Pentru ca fiecare dintre noi are lumea lui, pentru ca fiecare pereche de ochi vede altceva, pentru ca fiecare inima simte altfel si se regaseste altundeva.
De ce Al cincelea anotimp? Pentru ca 4 sunt luate, pentru ca pe mine nu ma incalzeste doar soarele si nici nu ma simt mai luminata ziua. Pentru ca nu renasc odata cu primavara si nici nu ma sting cand primii fulgi de nea cad. Pentru ca aici nu iti e impusa limita de timp si nici nu iti sunt dozate gandurile. Pentru ca poti trai dezbracat de griji, inhibitii si temeri fara sa-ti fie prea frig sau prea cald, fara sa-ti fie frica de ganduri, fara sa te stranga propriul trup.
Un nou inceput lasat sa curga firesc, rupt din sperante, un inceput ce nu-si asteapta finalul, un drum pe care trebuia sa pasesc si al carui sens nu vreau sa-l descopar inca.